In varful cizmei, in Calabria!

Intotdeauna am spus ca Italia e un loc primitor, cu oameni misto, mancare buna, imagini care iti raman pe retina. Si iata inca unul bun de explorat, Calabria!

Se afla in cel mai sudic punct din cizma, chiar in varf. Mergand mai departe, peste Mediterana gasesti insula Sicilia si practic acolo se termina Italia.

Plecam cu Wizzair catre Lamezia. Aeroportul cel mai apropiat de locurile pe care vrem sa le vizitam. Si nu arata rau deloc. Primele imagini cu aeroportul din Lamezia sunt cu niste palmieri in soare si niste coline foarte frumoase. Ne uitam pe harta, facem un mic research si constatam ca suntem aproape de gara, de unde putem sa luam trenul sa plecam spre Tropea si alte statiuni de pe coasta. Zis si facut.

O sa descoperim Lamezia abia in ultima seara, pentru ca in prima zi o luam in directia gresita, unde nu gasim centrul si nici locurile acelea primitoare. Pare ca suntem intr-o zona de periferie, foarte murdara, oameni saraci, nimic atractiv. Doar o masa foarte gustoasa la un restaurant de cartier. Si asta a fost inceputul unei experiente culinare exceptionale. De notat: foarte bun si foarte ieftin.

Luam trenul din gara, directia Tropea. O gara saracacioasa, cu iz de loc vechi, parasit. Si cu senzatia aia rustica si autentica, de calabrezi adevarati, plecam spre locurile pe care le-am vazut in pozele alea de pe net. De notat: un bilet de tren 4 euro.

Drumul pana in Tropea este foarte frumos, cu marea pe geam mai tot timpul. Mai putin cand intram in tunel. Sunt sapate destul de multe tuneluri. E o senzatie de urechi infundate si asta imi creeaza un disconfort, dar imi revin imediat, cu marea in ochi 😁. Intr-o ora suntem acolo.

Am ajuns si am gasit un orasel/statiune pitoresc si autentic. Asezat pe o stanca. Ca sa ajungi la plaja trebuie sa cobori multe trepte, sau sa vii pe drumul serpuit cu masina pana jos in port. Coasta zeilor! Asa este denumit litoralul provinciei Vibo. O apa foarte clara si albastra si un nisip fin. Oameni care fac plaja si baie. Suntem la final de luna octombrie. Un iz puternic de sudul italiei, cu arome fine si acel dialect de neconfundat care iti infrumuseteaza viata pur si simplu. “La vita e bella”, “Bongiorno principessa”, stiti filmul, da? 😊

A doua excursie pe care am facut-o in regiunea Calabria, a fost chiar in Reggio Calabria. E in varful peninsulei si este separata de Sicilia prin stramtoarea Messina. Ajungem si gasim orasul inchis aproape in totalitate. Pauza de masa! Din fericire, gasim deschise niste gelaterii bune si cateva restaurante. Ne oprim la unul cu staif, unde mancam gustos dar putin :))). Ce sa faci, tre’ sa mai patesti si de astea, sa ai ce povesti. Tot plimbandu-ne, descoperim si o faleza minunata, cu un view de exceptie catre insula de vizavi, Sicilia. Imi atrag atentia curatenia si ordinea din oras. Nu e cea mai vizitata regiune din Italia, poate ca asta e secretul. De-a lungul falezei, multi copaci cu niste radacini imense, parca din alta era, care te impresioneaza. Multe bancute, la umbra copacilor, unde sa te asezi sa mananci o inghetata si sa privesti marea. Reggio Calabria este un oras care merita vizitat. Cu multe institutii si cladiri frumos construite si ingrijite. Strazi si stradute imprejmuite de magazine, buticuri, gelaterii si restaurante cu miros de bucatarie italiana. Daca il vizitezi in orele in care se munceste, ai ce sa faci. Pentru noi a fost un popas linistit, cu plimbari pe faleza, inghetata si imagini frumoase.

Ne intoarcem in Lamezia si petrecem ultima seara din excursia noastra in sudul Italiei. Mult mai inspirati ca in prima zi, o luam in directia buna si descoperim un orasel de munte chiar dragut, pe care il vizitam la picior. Urcam pe niste stradute inguste pana sus de unde se aud niste clopote, ale unei bisericute in varf de deal. Foarte autentic acest orasel. Tipic italienesc. Multe restaurante de tip “afaceri de familie”. Unde stii sigur ca mananci bine. Si pot sa spun ca aici am descoperit cea mai buna mancare din Italia, la niste preturi cel putin decente. Am cautat pe trip adviser un astfel de loc si am gasit cel mai bine cotat restaurant din Lamezia, Alla Pentolaccia. Ne-a intampinat un domn foarte dragut care ne-a povestit ca este afacerea lor de familie. Sotia gatea, iar cei doi baieti ne serveau la masa. O ospitalitate si o caldura pe care o intalnesti doar in locuri mai putin tranzitate. Am avut parte de o seara autohtona, cu mancare gatita cu suflet, gustoasa din cale afara, un vinul casei recomandat, gustos si el..si o atmosfera intima, specifica locului. Asa am incheiat excursia noastra de pe varful cizmei. Va invit sa mergeti in Calabria! Enjoy 😊